Thursday, November 27, 2008

O excursie de vis - Boston



De curand am fost intr-un oras pe care demult mi-l doream sa-l vizitez – Boston. Acesta este situat in statul american Massachusetts care este capitala acestuia. Am mers intr-acolo pentru ca-mi doream nespus sa vizitez un oras american, cu cladiri inalte si cu lumini multicolore, asa precum in filmele americane vezi. Iata ca am ajuns si acolo. De fapt, acesta este primul oras de marime pe care l-am vazut vreo data. Am stat trei zile acolo – zile de vis pe care nu le voi uita niciodata.
Era ora 12 si ceva cand am intrat pe frumosul pod de intrare al Bostonului. De acolo am zarit primele cladiri inalte, cu multe etaje. Iata ca am ajuns si in interiorul acestuia. Arhitectura si culoarea cladirilor m-a fascinat. Erau de o culoare rosietica deschisa. Asta facea ca numeroasele case de pe strazile capitalei Masschusetts-ului sa para o structura comuna a unui labirint usor de parcurs, dar cu multe cai. M-am urcat intr-un autobus turistic care sa ma duca prin oras sa-l descopar mai indeaproape. Am pornit de la statia nr.8 si am inceput calatoria. Soferul mijocului de transport pe care-l conducea era de fapt si ghidul. Acesta era echipat cu microfon. Iata ca ne apropiem de prima intersectie si acesta incepe sa ne povesteasca despre istoria unei cladiri vechi de peste 200 de ani. La numai cateva sute de metri am parcurs riul Charles care avea o splendoare nemaipomenita. Barcile stateau in porturile mult prea elegante, iar culoarea apei era de un albastru pronuntat care-ti fascina privirea. Dupa ce am traversat podul respectiv am ajuns la Gradina Publica. Nu am vazut-o cum arata din interior, dar mi s-a parut destul de amenajata, cu banci, copaci si cu un patinoar. La numai 20 de pasi de la acest parc ajung la Massachusetts State House care a fost proiectata de Charles Bulfinch.

Arhitectura acesteia este una remarcabila, care iti fura privirea din prima clipa. Cupola acesteia, care pare facuta din aur, a fost de fapt aurita din aproximativ 20-30 grame de aur si ca rezulat s-a creat acest frumos acoperis. La urmatorul obiectiv turistic am ramas fara grai. Am vazut pentru prima data, indeaproape un zgaraie-nori, sau skyscraper cum se zice in engleza. Era cladirea John Hancock, cea mai inalta cladire din Boston care are 62 de etaje in care sunt localizate mii de office-uri. Nu am avut ocazia sa intru inauntru sa vad cum arata pentru ca trebuia sa merg mai departe, sa-mi continuu excursia impreuna cu ghidul meu. Urmatoarea statie, ca sa-i zic astfel, a fost Universitatea din Boston care te impresiona prin marimea ei si prin turnurile gigante ce stateau strajeri la intrare. Zi de vineri si multi studenti roiau in jurul ei.
Iata ca, in cele din urma, ajung la o intersectie in care privelistea m-a uimit. Din nou riul Charles, dar privit dintr-o alta locatie, in care vedeai minunatul Boston cu tot ce are mai frumos. Cladiri inalte, un riu cu o apa curata, corabii, barci, soare, cer senin. Dupa ce am trecut si de acea priveliste, am avut impresia ca am ajuns in cu totul alt oras. De partea cealalta a Bostonului vedeai doar cladiri moderne si un anturaj comod, dar si enervant de luxos. Aici vedeam partea moderna a marelui oras. Aveai impresia ca te afli in mijlocul unei noi civilizatii, cu strazi bine amenajate, constructii diverse si atractive care-ti furau privirea. Priveai in jur si nu intelegeai ce-ti place mai mult. Am gasit o strada care chiar m-a impresionat profund, si atunci, fara sa-mi termin excursia prin oras, am coborat din autobus foarte hotarat sa vad mai indeaproape imprejurimile. Niste cladiri inalte de te durea gatul sa le privesti extremitatea, nici cu aparatul foto nu reuseam sa le cuprind in intregime. M-am oprit pentru o clipa, desi era frig, sa le privesc. Ma simteam liber, dar mic si neajutorat in acelasi timp in fata lor. Nu-mi venea sa cred ca omul a putut sa ridice asa o frumusete de constructie.

A doua zi am fost sa vad lucrurile mai indeaproape. Am mers la Mapparium, ceea ce constituie un glob imens in care intri si privesti spre harta pamantului. De fapt, te afli in central pamantului si urmaresti o prezentare scurta a marilor tari ale lumii si formulele de salut in limbile acestor natiuni. Lucrul cel mai surprinzator al acestui loc este ca interiorul globlui este foarte senzitiv la sunet si acesta este raspandit foarte rapid, facand un inconjor de 360 de grade, astfel incat daca 2 persoane se afla in capete diferite ale acestuia, cei doi se vor auzi foarte bine vorbind, de parca ar fi alturi. Pana si respiratia fiecaruia o puteai auzi. Era ceva ce nu mai vazusem pina atunci. Urmatoarea destinatie a fost o biserica crestina uriasa in care in fiece duminica se fac sedinte si discutii pe teme diverse. Ceea ce m-a impresionat aici a fost interiorul acesteia si mobilierul prezent. O sala uriasa, cu orga si mii de scaune. Cupola era decorata cu imagini de-ti umplea sufletul de culoare si lumina.
Era seara deja si trebuia sa merg spre hotel. Cand am iesit afara, am ramas incremenit pentru cateva momente de spectrul pe care-l vazusem. Pentru prima data in viata am vazut cum arata miile de lumini ce le reflecta zgarie-norii!!! Era ceva impresionant. Apoi a urmat inca o prima experienta – am mers cu subway-ul, adica metroul. Mi s-a parut putin confuz la inceput, dar apoi am inteles cum functioneaza. A fost interesant si mi-a placut in special viteza cu care acesta mergea. Am ajuns destul de repede la destinatie.
In ultima zi de calatorie prin Boston am vizitat campusurile celei mai recunoscute universitati de prestigiu din SUA – Harvard. Aici au studiat o serie dintre presedintii Statelor Unite, dar si nou presedinte ales, Barack Obama. Mi-a placut sa vad cladirile acestora, majoritatea carora isi pastrau inca stilul vremurilor anterioare. Cararile care duceau spre fiecare bloc erau pline de studenti ce se plinbau alene pe carari, poate pentru ca era duminica. Numeroase veverite puteai vedea plimbandu-se printre copacii din imprejurimi, iar iarba verde inca predomina. Nu departe de acest campus universitar se afla si muzeul de Tehnologie si Inventica Moderna unde sunt pastrate inventiile studentilor si specialistilor acestei universitati care dateaza de la inceputul secolului 21. Ceea ce m-a impresionat in mod deosebit aici, a fost sa vad cu adevarat (pentru ca nu credeam) calculatoare dotate cu inteligenta artificiala. Am inceput sa vorbesc cu acestea si ca rezultat, am primit un raspuns destul de logic la intrebarile mele. Aici, chiar am ramas fara cuvinte.

Dupa aceste trei zile pline de o experienta deosebita in care am cunoscut orasul Boston, am ramas foarte impresionat si am plecat de acolo cu speranta sa mai revin candva, doar de dragul frumusetii si caldurii cu care m-a primit. Acum insa, cred ca m-am indragostit de orasul Boston!

1 comment:

Megan said...

Hey Valeriu,

I'm so glad you got the chance to go to Boston! It sounds like it was a lot of fun for you! I'm glad you like Boston so much!
See you Monday,
Megan