Un caleidoscop de imagini fascinante, a caror succesiune o putem urmari chiar si pe parcursul unei singure zile; un cumul fantastic de trairi si sentimente, o pledoarie pentru frumos, un model al abordarii frontale, o expresie halucinanta a unei energii nelimitate... De fapt, un manunchi de roluri perfect conturate. Toate sub semnul bucuriei de-a trai si al asumarii neconditionate, ale uneia si aceleiasi protagoniste.
Recunosc mi-e greu sa pornesc pe acest drum... Si nu pentru ca personalitatea ei "excesiva" – asa cum unii o descriu – ma intimideaza, ci pentru ca subiectul in sine, e coplesitor. Prin intensitatea emotiilor, natura lor, modul in care ele functioneaza. Si mai presus de toate, pentru ca ma intreb, inevitabil, daca voi fi in stare sa transmit ceea ce simt, ceea ce vad, ceea ce m-a miscat si m-a facut sa gandesc realizarea articolului in aceasta forma.
Nu ma pot abtine, in acest stadiu fiind, sa nu fac o scurta divagatie. Imi si inchipui reactia redactorului sef – un veritabil jurnalist profesionist. Nu mai departe de luna trecuta am fost admonestata apropos de tendinta mea entuziasta de a-i da Cezarului ce-i al Cezarului: "Catalina, tu esti prea sincera si sinceritatea patimasa risca sa fie interpretata!". "Perfect adevarat, sefu'" – am adaugat eu, stiind prea bine ca jurnalistul trebuie sa fie impartial, sa abordeze acel ton de relatare – neutru, egal – fara nici cea mai vaga urma de implicare personala.
Da, numai ca eu nu sunt jurnalist, iar acest articol nu e un interviu si nici macar o relatare pasiva a unor fapte si evenimente. Materialul in ansamblu – scrierea de fata plus pictorialul aferent – este un point of view. Si nici n-are cum sa fie altfel, mai ales atunci cind vorbim de unul vizual si de un anumit concept. Fiindca tocmai asta e problema cu "artistii" astia, au viziuni – iar asta e valabil oricat ar fi ei de mici sau de inchipuiti; au viziuni mai bune, mai rele, mai inspirate sau mai putin, dar realitatea ramane aceiasi: interpretarea si punerea in scena le apartine.
Si, oricum ar fi ele, n-au cum sa nu trezeasca o emotie, un sentiment, fie el pro, fie impotriva. Dar tocmai acesta este si scopul: sa sensibilizeze. Iar in cazul nostru, teoria se aplica si pentru acest articol. Intr-un fel, este transpunerea in cuvinte a unor imagini, iar de inclus, se include in categoria, numita simplu: opinii – o opinie insa total asumata, dar si bazata pe fapte reale, concrete, sau pe intamplari traite pe propria-mi piele.
2 comments:
andreea esca a reusit pentru a tinut-o, a fost in stare, nu ca fufele acelea pe care le vedem in fiecare zi si care sunt niste intretinute. dupa parerea mea, andreea esca este persoana cea mai serioasa din televiziune si s-a bazat pe ea insasi, iar nu pe altii! pentru mine e cel mai bun exemplu de seriozitate si performanta
ii sta bine in toaleta, e adevarat. mult stimata si iubita andreea esca, din inima mea de copil va doresc sa produceti emotii din ce in ce mai intense si mai nebanuite numitei catalina burciu, sa duceti rolurile perfect conturate pe noi si marete culmi. doresc succes deplin lucrarilor din redactia the one! doar corectorul trebuie scuzat pentru ca a lasat sa treaca atatea greseli, articolul pare intr-adevar foarte complex, monumental chiar, si poate incalci mintile normale.
Post a Comment