Onestitate germană

Impresionat de noul sistem de studii, am mers cu mare drag la grandioasa bibliotecă a universității în prima săptămână de studii. Am pășit timid și nedumerit. Nu știam exact încotro trebuia să mă îndrept pentru a-mi găsi cartea pe care o căutam. Mi-era teamă să întreb de cineva, căci nu eram sigur că acea persoană va vorbi engleza. Imediat în fața mea am văzut un birou de informații spre care m-am îndreptat. Am recunoscut bibliotecara care ne-a explicat (în engleză) cum funcționează sistemul atunci când am avut programul de orientare. Cu amabilitate, m-am adresat pentru a afla cu exactitate unde se afla cartea pe care o căutam. De precizat faptul că în Germania studenții singuri își iau cărțile de pe raft și nu așteaptă să i le aducă cineva. Ei bine, odată ce am localizat pe monitor raftul, m-am îndreptat spre locul în care urma să-mi găsesc publicația. Am găsit-o, însă după 10 minute de căutare, căci pur și simplu mă rătăcisem prin mulțimea de cărți (peste 2 milioane!).

M-am întors și m-am așezat la un calculator pentru a explora și alte publicații de care aveam nevoie. După câteva minute de căutare, m-am ridicat și am plecat. Impresionat de sistem, am uitat cu desăvârșire caietul cu notițe de la seminarul de Conflict Management. Mi-am înregistrat cartea după numele meu și am ieșit fără a mă mai uita în urmă. Ei bine, ajung acasă și caut caietul. Nu-l găsesc. Trece o săptămână, îl caut din nou. Nu-l găsesc. Trec două săptămâni. Răscolesc toată camera. Nu-l găsesc. Astăzi, după o lună de zile, am mers exact în aceeași locație unde fusesm prima dată. Surprins am fost atunci când așezându-mă din nou la calculator, am descoperit caietul cu notițe pe care-l căutam de o lună de zile. Intact! Nu puteam să cred. Am zâbit. Atunci am înțeles cât de onești și civilizați sunt nemții.

În aceeași zi, întorcându-mă de la bibliotecă, am trecut pe la un magazin. La ieșire, după ce am achitat produsele, am văzut o doamnă care intra cu disperare în magazin. Nu știu cum se face că și-a pierdut ochelarii. Se adresează casieriței dacă nimeni nu a returnat ochelarii ei și, surprins am fost când aceștia erau pe masa casieriței deja.

Acesta a fost un motiv în plus de a mă face să cred cu tărie că poporul german este o națiune onestă, cu demnitate, cu respect și bine educată. Ei sunt adevărații europeni! Dar noi când vom ajunge la acest statut? Mai avem multe de schimbat în mentalitatea noastră.