Summitul OSCE nu a schimbat nimic pe scena internațională

Summitul OSCE din capitala Kazakhstanului a avut loc în perioada 1-2 decembrie 2010. Întâlnirea de rang înalt a 56 de reprezentanți din statele participante și alți 12 parteneri de cooperare nu a atins așteptările multor șefi de stat, pe motiv că nu au reușit să adopte un plan de acțiune pentru consolidarea acestei organizații internaționale.

Oficialii au dispus însă adoptarea unui act intitulat „Declarația Comemorativă de la Astana: spre o securitate comună” în care sunt stipulate principiile OSCE.

„Chiar dacă am înregistrat un mare progres, suntem conștienți de faptul că sunt încă multe de făcut pentru a putea asigura respectul și implementarea principiilor și angajamentelor pe care ni le-am asumat în dimensiunea politico-militară, economică și de mediu, în dimensiunea umană, precum și în domenii ale drepturilor omului și libertăților fundamentate”, se spune în declarație.

Secretarul de Stat al SUA, Hillary Clinton, prezentă la summit, a făcut referire la multe conflicte înghețate din Europa de Est și Asia.

„Afganistanul este un conflict unde OSCE poate și trebuie să joace un rol însemnat. Este încurajator faptul că Rusia recunoaște importanța ameliorării capacităților noastre existente”.

Nici problema transnistreană nu a rămas neatinsă. Oficialul american a menționat faptul că negocierile în formatul „5+2” trebuie reluate. „Sperăm că activitatea acestui summit va chema spre reluarea, fără întârziere, a formatului de negocieri „5+2” pentru a rezolva conflictul din Moldova și va identifica pașii care să promoveze transparență în procesul de demilitarizare a regiunii, care va coincide cu obiectivele, principiile și angajamentele OSCE”, a spus Hillary Clinton.

Speranțe și dorințe exprimate, vorbe multe și frumoase, au fost spuse la acest summit, dar nicio decizie concretă nu a fost luată și nicio acțiune exercitată. Declarațiile oficialilor la aceste summituri sunt, de multe ori, de umplutură și inutile, plictisind publicul antrenat în discuție. Toți s-au săturat de promisiuni, vorbe multe și declarații oficiale. Chiar și președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat că nu a mers la summit pe motiv că nu mai are ce discuta, odată ce de câțiva ani a tot cerut retragerea trupelor din Transnistria, iar Rusia nu a dat ascultare acestor cuvinte.

Când oare se vor învăța mai marii oficiali să aplice în practică ceea ce enunță în mod public? Sau poate asta este meseria diplomației – de a vorbi mult, frumos și convingător, însă acțiunile concrete rămânând la discreția părților, importantă fiind partea oratorică.

Chiar dacă în medierea diferendului transnistrean sunt implicate mai multe părți (Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Transnistria și OSCE – ca mediatori, iar SUA și Uniunea Europeană - ca observatori), aceștia nu au reușit să facă nimic concret în această problemă, armamentul rusesc staționând și în acest moment pe teritoriul de peste Nistru al Moldovei. Și atunci la ce bun toate aceste discuții?


Sursă imagine: summit2010.osce.org