Conflictul din Coreea - un eșec ONU?

După secole întregi de conflicte militare, secolul în care trăim aduce noi provocări la adresa securității naționale și internaționale. Statele au căzut de comun acord să coopereze în acest context. Ele s-au aliat în blocuri militare regionale - NATO, în structuri la nivel mondial – ONU, cu scopul de a promova pacea și securitatea mondială. Principul NATO – orice atac asupra unui stat NATO va fi considerat un atentat la adresa securității tuturor statele din bloc, este eficient și a putut să prevină izbucnirea unor războaie în aceste state. ONU însă, în pofida structurii terifiant de complicate pe care o are, se pare a fi ineficientă atunci când vine vorba despre aplanarea conflictelor internaționale.

Duminică, Consiliul de Securitate al ONU s-a reunit într-o ședință extraordinară pentru a discuta pe marginea conflictului dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, la solicitarea Rusiei. După opt ore de discuții, cele 15 state din cadrul Consiliului de Securitate nu au ajuns la un rezultat. Cu alte cuvinte, țările nu au reușit să propună o soluție pentru aplanarea conflictului care ar putea duce la izbucnirea celui de-al Treilea Război Mondial.

Formată după modelul Ligii Națiunilor, Oranizația Națiunilor Unite nu reușește nici de această dată să intervină eficient într-un conflict armat care se poate transfora oricând într-unul nuclear, devenind astfel o amenințare la adresa securității întregii lumi. ONU nu reușește să respecte primul scop stipulat în Cartă:

să mențină pacea și securitatea internațională și, în acest scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor împotriva păcii și pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau altor încălcări ale păcii și să înfăptuiască, prin mijloace pașnice și în conformitate cu principiile justiției și dreptului internațional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care ar putea duce la o încălcare a păcii.

Analizând aceste cuvinte menționate în Cartă, observăm ineficiența ONU. Potrivit Articolului 33 (1), din Carta ONU cu privire la rezolvarea pașnică a diferendelor,

părțile la orice diferend a cărui prelungire ar putea pune în primejdie menținerea păcii și securității internaționale trebuie să caute să-l rezolve, înainte de toate, prin tratative, anchetă, mediație, conciliere, arbitraj, pe care judiciară, recurgere la organizații sau acorduri regionale sau prin alte mijloace pașnice, la alegerea lor.

Întrebarea este cum va reuși ONU să oblige cele două Corei să participe la astfel de negocieri, dat fiind faptul că unele țări, precum SUA, susțin demararea manevrelor militare de către Coreea de Sud. Observăm că tratativele duse aseară de către Consiliul de Securitate al ONU s-au soldat cu eșec, iar acordurile regionale nu-și mai au efectul. O simplă semnătură depusă de un oficial nu reprezintă, în viziunea multor state, un lucru important, aceștia pundând interesul național mai presus de toate, idee promovată și de teoria realistă.

Conflictul din peninsula Coreea s-ar putea transforma într-unul de rang mondial pe măsură ce intervenția Statelor Unite va fi iminentă. SUA, fiind membră NATO ar putea cere și ajutorul statelor din bloc, și astfel încă 27 de state s-ar putea implica, mai mult sau mai puțin în acest război, căpătând astfel un caracter mondial. Europa ar avea cel mai mult de suferit de pe urma acestui conflict, deoarece presupusele atacuri cu arme nucleare ale Coreei de Nord asupra SUA ar trece pe deasupra bătrânului continent.

Acest conflict ne va arăta dacă în secolul XXI omenirea a evoluat spre o modalitate pașnică de soluționare a diferendelor, bazată pe diplomația preventivă, sau dacă am rămas încă la stadiul luptei cu bățul.

Sursă foto: UN Photo/Rick Bajornas



Get your own Poll!