Friday, April 25, 2008

Stii, cu adevarat, sa comunici?


Nu degeaba se vorbeste despre o adevarata "arta a comunicarii". La prima vedere (ba poate chiar si la a doua, ca sa spunem asa), ar putea parea ceva simplu. Gandeste-te: cati oameni nu afirma, foarte siguri de sine, ca sunt comunicativi? Si ei sunt chiar convinsi de acest lucru. Dar a purta un dialog sau faptul ca se spune despre tine ca esti "vorbareata si deschisa" nu echivaleaza nici pe departe cu a comunica. Crezi ca stii, dar apare o situatie cand nu mai stii cum sa reactionezi...

Spre exemplu, multe persoane sunt puse in dificultate atunci cand trebuie sa aiba discutii considerate indeobste mai delicate; de exemplu, sa dea o veste neplacuta, sa critice pe cineva sau chiar sa-si ceara drepturile cuvenite intr-o anumita situatie. Ce s-a intamplat atunci cu omul vorbaret si "comunicativ" pe care-l cunosteau toti? Nu-si gaseste cuvintele, fiecare fraza pare fortata si, prin urmare, nefireasca... asa incat nu este de mirare ca demersul comunicational este sortit esecului.

O alta conceptie eronata - insa destul de raspandita - se refera la confuzia care se face frecvent intre exprimarea sentimentelor si comunicare. De pilda, sa presupunem ca esti foarte suparata si nu te mai cenzurezi in fata interlocutorului: rabufnesti, spui detaliat tot ce ai pe suflet.

Dar... aceasta sa insemne, oare, ca ati comunicat? Ar fi un test interesant sa incerci, atunci cand esti linistita si relaxata, sa vorbesti despre ceea ce simti. Sunt mari sanse sa nu reusesti; ba dimpotriva, sa ai senzatia unui "vid".

Pentru ca tot vorbim despre exprimarea directa a ceea ce se petrece in sufletul si mintea noastra, ar fi momentul sa mentionam o alta confuzie care se face destul de des. De exemplu, unii dintre noi tindem sa fim foarte sinceri - brutal de sinceri - raportat la tot ceea ce ne priveste. Acesta nu este un lucru rau; din contra, invatam sa ne cunoastem mai bine, sa ne intelegem si sa invatam din greselile pe care le-am facut. Dar... la ce duce, oare, acest lucru?

Ai ghicit: din moment ce ajungem la concluzia ca noua ne-a facut bine abordarea respectiva, incercam sa o aplicam si cu persoanele dragi noua. Suntem convinsi ca procedam corect cand "taiem in carne vie" si nu-i menajam deloc. Da, pentru noi este benefic; am spus tot ce aveam pe suflet si astfel ne-am descarcat de tensiunea acumulata. Insa ce efect are pentru ceilalti?

Daca ai procedat vreodata asa, stii care este raspunsul. Iar daca nu, n-ar fi prea dificil sa-ti imaginezi: vor intra in defensiva, vor riposta si asta inseamna nu numai ca ai esuat in incercarea de a dialoga, ci si faptul ca ai periclitat relatiile, pana atunci armonioase, dintre voi. De ce sa se ajunga in situatia ca asemenea discutii sa decurga in confruntari?

"Tonul face muzica", spune o vorba si este foarte adevarat. De regula, persoana care initiaza discutia indeplineste si rolul de "capelmaistru"; dar asta nu e obligatoriu. Poti prelua tu aceasta sarcina, daca simti ca situatia tinde sa scape de sub control. De cele mai multe ori, reactia si replicile celuilalt nu sunt decat raspunsul la ceea ce i s-a spus si la tonalitatea interlocutorului.

Tocmai de aceea, o discutie in contradictoriu se poate desfasura si mentinand un ton firesc. "Ceea ce ai facut m-a suparat si am vrut sa stii acest lucru, precum si punctul meu de vedere". Pare imposibil? Da, daca nu esti deprinsa cu acest gen de abordare.

In relatia de cuplu, situatia nu este cu mult diferita. Daca, in mijlocul unei dispute, unul dintre cei doi va incepe sa evoce situatii si greseli din trecut, este de presupus ca partenerul ii va tine isonul. Nu dupa multa vreme, subiectul initial al conflictului va fi fost uitat de amandoi. Acum sunt mult mai preocupati sa-si aminteasca unul altuia ce-au facut in urma cu multa vreme, cum anumite vorbe si fapte au fost de natura sa raneasca, sau cum acest lucru a dus la aparitia unor probleme in cuplu. Ceea ce se voia a fi o discutie constructiva s-a transormat, iata, intr-o cearta urata si total lipsita de sens...

S-ar putea sa te surprinda, dar, in general, a comunica eficient inseamna in primul rand a asculta. Este un aspect important, de care prea putini dintre noi tinem cont...

2 comments:

Ioana said...

Acesta este unul din putinele articole de pe net care m-au impresionat ! Intradevar, oamenii sunt prea preocupati de propriile trairi si temeri, pe care unii...cu greu le pot "controla", fiind tentati de a le exterioriza...si a obosi lumea.... Tacerea e de aur in unele momente, multi stiu sa vorbeasca, dar...putini stiu sa asculte si sa empatizeze cu omul respectiv.

mimas said...

da e adevarat ,putini suntem cei care stim sa comunicam sau si mai mult sa ascultam cu adevarat pe cei din jurul nostru. avem impresia ca daca spunem multe cuvinte pe minut asta inseamna comunicare. am ajuns si eu la concluzia ca poti vorbi de cele mai multe ori si mult si prost .