În memoria lui Grigore Vieru

Un „Al doilea Eminescu” al literaturii românești a fost Grigore Vieru. Un accident cumplit i-a curmat viața marelui poet în urmă cu un an. Dar Vieru nu a decedat pentru noi. El încă mai trăiește, trăiește prin versurile sale, prin glasul său povățuitor și plin de înțelepciune. A cultivat și a valorificat cultul nostru românesc prin poezie și veșnica sa dorință de apropiere a acelui popor ce încă și astăzi este despărțit de o sârmă ghimpată. Și totuși, a reușit să ne unească, să ne readucă acasă prin intermediul versurilor sale. Întotdeauna a deplâns înstrăinarea dintre frați și și-a dorit ca aceștia să știe că au același sânge, același grai.
„Dacă visul unora a fost ori este să ajunga în cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”, spunea Grigore Vieru. Aceste cuvinte ne demonstrează adevăratul atașament al acestuia față de plaiurile mioritice. Multe dintre poeziile sale evocă dragostea de mamă, de patrie, de limbă, iar gândurile-i exprimate în versuri „înfloresc” în inima cititorului, dând viață la sentimente de iubire, de romantism, de dor. Fiecare cuvânt, fiecare vers, stârnește o emoție pentru cititorul român, pentru că de fapt poeziile sale sunt un ecou al sufletului său.
Grigore Vieru e prea important, prea valoros pentru a fi dat uitării. Nimeni însă nu ne va putea șterge lacrima de pe față și durerea din suflet pe care ne-a creat-o trecerea sa în neființă.
Să ne aducem aminte de el, să-i citim și recităm versurile, pentru că el ne privește de acolo, de sus și se bucură pentru fiecare dintre noi atunci când sufletul ne este umplut de emoția lecturii sale.

DORUL ȘI LIMBA

Cerul e ţesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoşesc -
Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese,
Grâul – din seminţe dese,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.

(Grigore Vieru)

Sursă imagine: realitatea.net